OUL - SIMBOL AL VIEȚII
Oul este unul dintre cele mai vechi simboluri ale omenirii, răspândit în foarte multe spaţii culturale. Oul se regăsește ca simbol al ȋnceputului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerǎrii și permanenței vieții.
Constantin Brâncuşi il numea „maica tuturor formelor”.
Nașterea Lumii, pornind de la Oul Primodial, este o idee comunǎ ȋn mitologiile strǎvechi, precum cele ale grecilor, canaaneenilor, fenicienilor, chinezilor, japonezilor, populațiilor tribale din Asia de sud-est sau Siberia, celților, tracilor și multor altora. Oul a fost dintotdeauna în centrul mitologiilor şi credinţelor uitate de timp ale tuturor popoarelor lumii.
Nichita Stănescu apelează la mitul naşterii lumii dintr-un ou, mit comun multor civilizații antice. El considera cǎ “pasǎrea” nu e decât un termen profan pentru “spirit”, aşa cum “aripile” sunt ferestre spre alte lumi, iar “oul” este mormânt si leagǎn al spiritului, un simbol al ciclicitǎții.
SIMBOLISMUL GENERAL AL OULUI ÎL LEAGĂ DE GENEZA LUMI
Oul conţine în esenţa sa toată diversitatea fiinţelor.
În mitologia egipteană, din Nun, personificarea oceanului primordial, va răsări o movilă pe care se va deschide un ou. Din ou va ieşi un zeu care va organiza haosul şi va produce la rândul său ouă din care se va modela viaţa.
În Tibet, chiar dacă nu are un rol tocmai primordial, oul se află totuşi la originea mai multor strămoşi.
În tradiţiile chineze, haosul avea forma unui ou, care s-a desfăcut după 18.000 de ani. Teoria Huentian vede lumea ca pe un ou imens înălţat pe verticală. Temple incaşe au ca ornamente plăci de aur ovale, posibil reprezentări ale zeului suprem Huiracocha.
Printre miturile cosmogonice se numără şi acela care povesteşte despre Soarele care a trimis pe pământ trei ouă din care se nasc nobilii, femeile şi poporul.
La triburile din Mali, oul cosmic este spiritul prim,care se produce în centrul vibraţiei sonore printr-o răsucire. Oul se concentrează şi treptat se separă de vibraţie, pluteşte în spaţiu şi în cele din urmă se sparge, eliberând 22 de elemente fundamentale.
Pentru triburile din Congo este simbolul perfecţiunii, galbenul fiind asociat elementului feminin, iar albul celui masculin. Tot la ideea de germene ne poartă şi tradiţiile alchimice. Oul închide în sine elementele vitale, aşa cum vasul închide ingredientele operei care trebuie încălzită pentru a putea prepara elixirul sau a transforma în argint sau aur. De obicei cuptorul alchimiştilor era comparat cu oul cosmic.
În creştinism, ouăle simbolizează stânca care închidea mormântului lui Iisus, dar şi învierea şi reînnoirea vieţii.
Culoarea roşie semnifică sângele vărsat de Hristos pentru lumea reprezentată sub forma oului, şi mântuirea adusă omenirii odată cu acest eveniment.
Însuşi oul este un simbol al Învierii, întrucât în el se află o nouă viaţă gata să iasă la iveală.
Dincolo de creaţie, apare şi ca simbol al unei înnoiri periodice. Cu forma sa rotund-ovală care inspiră, liniște și mister, oul a fost perceput și ca un simbol al vieţii, perfecţiunii, fecundităţii, prosperităţii şi mai ales ale renaşterii.